Concursul de creativitate ''Ştefan Procopiu''

26.03.2011 - o zi ce nu va fi uitată prea curând.
Trezirea la 5.30, sau mai bine spus deschiderea unei zi pline. Un mic dejun foarte rapid şi consistent, asigurându-mi burta pentru că cine ştie când va veni următoarea masă. În mai puţin de 5 minute ajung la gară (aveam biletul asigurat aşa că mi-am permis să plec mai târziu de acasă), dar surpriză, pe drum îmi spune un coleg că nu şi-a luat bilet. Când ajungem dăm de o coadă ca la români. Stăm noi la coadă, frica în spatele nostru să nu plece trenu fără noi. Nici nu ştiu când am luat biletul, când am trecut peronul şi am ajuns în tren (nu mai spun că am luat bilet pentru următorul tren, deoarece pentru trenul respectiv nu se mai puteau lua bilete). Ce îi sigur e că am ajuns în tren şi de acum următoarea oprire Iaşi.
În tren colegele aveau caietele deschide şi repetau de zor, eu nu aveam nicio treabă, muzica la maxim şi urmăream ce şi cum mai mişcă în zona noastră (mai ales în zonele de la ţară). Într-un final colegele mele au renunţat la caiete şi s-au apucat de jucat cărţi. Timpul a trecut foarte repede şi iată am ajuns în Iaşi. Următoarea oprire Universitatea ''Alexandru Ioan Cuza''.
La universitate avea loc secţiunea de lucrări scrise, acolo unde eu nu-mi făceam nici cele mai mici speranţe (având în vedere şi faptul că nu am repetat nimic), dar încercarea moarte n-are. Pe drum era un gang, ce se spunea că aduce ghinion, iar eu am vrut să-i testez legenda (ghinion nu mi-a adus, dar nici norocul nu mi-a surâs). Ajunşi la locul cu pricina, eram noi tot debusolaţi şi dominaţi de întrebarea: Să intrăm sau nu? (trebuie să vă spun că la concurs nu au participat doar elevi de a 11-a ci şi elevi din clase mai mici) Până la urmă am intrat şi am fost conduşi de un student în sala unde se ţine concursul. Acolo, noi tot fericiţi ne-am aşezat care şi cum voiam, până când anunţul unui domn profesor a stricat totul şi a dat drumul unui mare haz de necaz. A început domnul profesor să ne aşeze în ordinea claselor de la liceu, dar de fiecare dată ne aşeza în aşa fel încât un elev de la o clasă era în spatele unui alt elev de la aceeaşi clasă. Când toate se credeau terminate şi concursul începuse, pe uşă intră elevii unei şcoli din Iaşi; a urmat, desigur, câteva zeci de rotaţii.
Am primit subiectul. Cu toate că la prima vedere părea uşor, dar când a venit momentul să scriu nu ştiam cu ce să încep. După momente bune de tatonări cu pixul şi ciorna am început să scriu. Un alt moment haios a fost când trebuia să calculez ceva; nu aveam calculator, aşa că scot telefonul să calculez, dar când să intru în calculator, vine un student îmi ia telefonul din mână, iese din calculator şi îmi dă telefonul înapoi. Mă uit la el dezorientat, pentru că văzusem cum o colegă calcula de zor cu telefonul şi nimeni nu-i spunea nimic.
Au trecut şi lucrările scrise, iar următoarea oprire era orice magazin ce îşi permite să oprească foamea a 5 elevi; un fast-food foarte cunoscut i s-a făcut milă de noi şi a acceptat marea provocare. Luându-ne porţia am primit şi o jucărie cadou, iar acest lucru ne-a făcut să dăm în mintea copiilor, spre hazul colegilor ce ne însoţeau.
După momente de lenevire, prin parc şi pe lângă Şcoala ''Alexandru cel Bun'' (acolo se ţinea secţiunea grupuri de cooperare), am pornit încrezători şi plini de forţe spre următoarea provocare şi poate cea mai grea. Înainte să ne apucăm de lucru, extragerea biletului anunţa un mare potop asupra noastră. Căzuse un subiect la care nu aveam prea multe materiale. Aşezaţi la calculator primul lucru a fost să instalăm un program, pentru că şcoala respectiva nu a fost în stare să pună la dispoziţie tot ce este necesar pentru desfăşurarea corectă a unui concurs de acest gen. A durat un sfert de ceas şi am început să lucrăm, dar am început să dăm de alte piedici precum puterea uriaşă de procesare a calculatorului încât dacă ne mişcam cu viteza melcului era mult prea repede. Toate bune şi frumoase până când acest măreţ calculator a vrut să ne facă în ciudă şi a închis proiectu. A durat mai bine de 20 de minute ca să-l redeschidem, dar între timp, tot echipajul era demoralizat, niciunul nu mai dorea să se apuce de la capăt; încercând să explic doamnelor profesoare ce ne supravegheau că acest calculator este bun de aruncat, am mângâiat, din reflex, monitorul. Acest fapt a fost ca un adevărat tsunami, doamnele profesoare erau gata, gata să ne descalifice. Până la urmă apele s-au liniştit şi totul a revenit la normal, am reuşit să terminăm proiectul la timp şi am avut timp să facem poză pentru finalul proiectului.
Drumul spre casă a fost fără peripeţii. În tren puteai zări zeci de copii ce erau storşi de energie.

Ziua următoare, mai exact seara s-au anunţat rezultatele şi spre fericirea noastră am luat fiecare câte o diplomă, atât la lucrări scrise, cât şi la grupuri de cooperare, mai mult tot echipajul va merge, atât la lucrări scrise (unul dintre colegi nu a participat la lucrări scrise) cât şi la grupuri de cooperare, la faza naţională, ce se va ţine la Călimăneşti.

Cu această ocazie ţin să felicit toţi participanţii din Paşcani pentru rezultatele lor, iar pentru cei ce merg la faza naţională mult succes!

Zilele Liceului Teoretic 'Miron Costin' Paşcani

      Ştiu că scriu mult prea târziu despre acest eveniment, dar totuşi niciodată nu e prea târziu.
Am amânat atâta timp publicarea articolului din lipsa fotografiilor.
      Anul acesta se sărbătoresc 49 de ani de la înfiinţarea liceului.
      Această sărbătoare a început joi, 3 martie, cu festivitatea de deschidere ce s-a ţinut în sala de sport. Cel mai important lucru la deschidere a fost premierea profesorilor Tatiana Radu şi Emil Oşlobanu, ce la sfârşitul acestui an şcolar vor ieşi la pensie, pentru întreaga lor activitate. Aici a avut loc şi lansarea unui nou număr a revistei liceului.
După festivitate au fost mici concursuri printre care şi "Regele Conquiztador", unde numărul participanţilor a fost destul de mare, faţă de anul trecut.
        Ziua de vineri a fost ziua concursurilor, dar şi a spectacolelor. Diferite concursuri pentru toate categoriile de vârstă, de la şah şi concurs de ecologie, la expoziţii, până la concursuri de referate la chimie sau fizică.
Mai jos sunt câteva poze de la această sărbătoare, ENJOY!



      La anul aşteptăm o sărbătoare mult mai frumoasă, mai ales că liceul va împlini jumătate de secol de la înfiinţare.

Valorile copilariei

Ce nebunie, câtă lume şi mai ales câţi necunoscuţi. Din păcate cei pe care îi cunoşteam nu au venit sau au venit mult mai târziu; aşa a început pentru mine prima zi a concursului.
Toată singurătatea a trecut când am început să observ profesori cunoscuţi din alte zone, dar şi doi amici (o amică am surprins-o pe la spate şi de la deschidere nu am mai văzut-o, probabil din cauza sperieturii cauzate).
De la spectacolul deschiderii am lipsit având alte treburi, dar din ce am înţeles au fost câteva interpretări din partea invitaţilor de la Chişinău şi au dansat cele două trupe de la Clubul Copiilor (dans modern şi dans de societate)
Ziua s-a încheiat brusc, servind drept GPS invitaţilor de la Bistriţa.
A doua zi a fost concursul propriu zis. Cu toate că la ora 9 trebuia să înceapă , reprezentanţii Clubului Copiilor Paşcani, adică noi, nu prea ne dădeam trezitului, dar într-un final am fost primii în sala unde s-a ţinut concursul.
Nici bine nu am ajuns acolo că împrăştiam foile pe toată masa şi am început să discutăm asupra proiectului, care şi cum face, până când un profesor ne întrerupe spunând că trebuie să tragem la sorţi ordinea de prezentare; am "împins" diamantul nostru norocos la prezentare şi ne-am ales cu numărul trei. Acest număr a adus un nor de emoţie în inima noastră care a început să dispară în timpul prezentării, mai bine spus prezentărilor, echipajului de la Chişinău ce a durat mai bine de jumătate de oră.Urmăm noi, emoţiile doreau să ne domine, dar după prima frază deja ne simţeam ca acasă, aşa cum trebuia să fie. După o prezentare sobră a celor de la Chişinău, am ales să spunem şi câteva năzbâtii ale copilăriei, pentru a mai dezmorţi juriul. Cu micile greşeli, dar şi cu emoţii, am reuşit să terminăm prezentarea cu bine.
Imediat după prezentarea noastră, am plecat, fiind solicitat la alte lucruri şi aşa am ratat o prezentare haioasă, după cum spun colegii mei, din partea celor de la Oradea.
Concursul s-a terminat cu o mică ceartă, datorită juriului, care ţinea morţiş să ne dea premiul al II-lea, dar într-un final, după ce au citit atent şi regulamentul, ne-au dat premiul I.
Ziua s-a încheiat cu o prezentare a unui bar-cafe, dar mai ales mesei de biliar, dar şi fântâna arteziană din Piaţa Casei de Cultură şi statuia lui Mihail Sadoveanu, echipajului de la Bistriţa împreună cu un amic de la Bistriţa.(în program scria că după concurs, participanţii aveau ca scop vizitarea oraşului Paşcani, iar noi ne-am conformat)
Ziua a III-a, dar şi ultima zi. Astăzi am simţit cu adevărat scopul concursului, acela de a comunica şi de a cunoaşte oameni noi si diferiti ...eeeh prostii, normal că pentru distracţie.
Ziua a început devreme cu excursie în zona Iaşului. Prima oprire a fost la plopii fără soţi, iar apoi am fost la mănăstirea Cetăţuia. Acolo ni s-a promis un ghid; aşteptăm noi, cât aşteptăm şi până la urmă noi am fost cei mai buni ghizi, mai ales în clopotniţă.
Se apropia prânzul şi burţile noastre începeau să urle: "Mie fooooaaaaameeee!!!", iar noi ne-am conformat. Am oprit în incinta Palatului Copiilor, Iaşi şi am stat la picnic. De acolo ne-am despărţit care încotro; noi, grupul elevilor, nu am vrut să vizităm din prima parcul Copou şi am luat-o spre Piaţa Independenţei, iar acolo am lenevit la soare preţ de jumătate de oră (dacă nu mai mult). O parte din noi am forţat mâna celorlalţi şi am plecat spre Muzeul de Istorie Naturală, iar de acolo ne-am despărţit: o parte au intrat în muzeu, altă parte s-au întors la soare, iar restul am luat-o spre Universitate, am vizitat Sala Paşilor Pierduţi, apoi ne-am îndreptat spre Copou.
Timpul a trecut repede, soarele dădea să dispară de pe cer şi noi ne îndreptam spre Paşcani. La internat ne aştepta o surpriza din partea unui domn profesor de la Bacău. Surpriza era o trupă (mai bine spus jumătate de trupă) de folk, numită "Suflete pereche". Liviu - chitarist vocal şi Bogdan - violonist ne-au încântat urechile. Mai întâi, ei şi-au făcut încălzirea în faţa unui public mai tânăr, format doar din elevi. Recitalul a continuat la masa festivă. Acolo, ei au reuşit un lucru cu care doar puţini artişti se pot mândri: au reuşit să să facă atât publicul tânăr cât şi cel matur să se alature lor ..
Seara, mai bine spus noaptea, a fost albă - fără somn. În acea noapte a trebuit să ne valorificăm copilaria, aşa că, să spunem doar, că un elev s-a culcat alb şi s-a trezit negru (la propriu, dar şi la figurat). Cu toate acestea, acea năzbâtie nu a fost singura, am făcut concurs de bancuri si am jucat diferite jocuri care au stârnit râs în hotote.
Concursul s-a terminat la ora 6, atunci când am condus invitaţii de la Oradea la tren.


Abia aştept următorul concurs şi cu siguranţă vă voi povesti şi despre acela.