duminică, 9 ianuarie 2011

Cum e să fii boboc ? - penibil ! :))

Îţi mai aduci aminte toate întâmplările din primul an de liceu ? Mai poţi să simţi încă o dată emoţiile pe care le`ai avut atunci ? Visăm cu ochii deschişi la fiecare moment petrecut în liceu şi ne dorim enorm să fim din nou ``boboci`` ..

Recunosc , zâmbeam ironic în faţa mamei atunci când o auzeam spunând ``- O să`ţi fie dor de zilele astea ..`` şi mi`am dat seama că avea dreptate - as always :d .

Prima zi a fost jalnică pentru mine . Vroiam să mă fac plăcută de toată lumea , mă băgam în seamă că o disperată cu toţi colegii şi salutam de sute de ori profesorii . Unii dintre ei deja aveau o părere despre mine (``Andreea e nebună !``) alţii urmau să`şi facă una (``Pare de gaşcă ..``) . Eram aeriană , mă uităm în stânga şi în dreapta după băieţi drăguţi , mă împiedicam de tocurile uşilor şi îi făceam pe noii mei colegi să râdă ..

A două zi a fost puţin mai normală , am întârziat la prima oră fiindcă nu`mi găseam clasa , mi`am uitat geanta în sala de sport şi am încurcat baia fetelor cu cea a băieţilor. Super , nu ? Norocul meu a fost că am ajuns cu bine acasă ..

Din a treia săptămână începeau pregătirile pentru ziua şcolii - dansuri , scenete , etc . Deşi nu mă înscrisesem la niciuna dintre categoriile alea , mă invoiam cu nesimţire la profesori , spunându`le că nu trebuie să lipsesc de la ``repetiţii`` . Petreceam ore în şir cu câţiva colegi în curtea şcolii , glumeam , cântam şi rădeam de restul clasei .

Iarna era şi mai frumos ! .. - urmau bătăile şi ``botezurile`` în zăpadă . Luna trecută am alunecat pe gheaţa de pe scările de la intrarea elevilor , l`am apucat de ghiozdan pe băiatul din faţa mea şi am căzut amândoi .. - Clarrr ! .. am reuşit să`l ``dau pe spate`` :)) . S`a uitat urât la mine şi s`a scuturat de zăpadă în timp ce eu făceam ``haz de necaz`` , cerându`i s`o mai facem o dată .

Printre toate astea , am auzit că şi prieteniile legate în acest an nu vor fi uitate niciodată .. dar întâmplările mai puţin plăcute ? Oare îşi va aminti băiatul care a alunecat cu mine la intrarea elevilor că eu am fost cea pe care a căzut şi i`a făcut aterizarea mai plăcută ? ..



P.S. : multumesc Lucian pentru idee ! - n`am crezut că va fi aşa amuzant să scriu despre şcoală :)) . :*

vineri, 7 ianuarie 2011

Funny

        Doi ciobani foarte cunoscuţi şi mai ales foarte îndrăgiţi: Ion şi Gheorghe, erau la păşune cu oile. După un timp strigă Gheorghe la Ion:

  • Ioane, se duc oile în cucuruz!
  • Ducă-se, eu mânc.
  • Ioane,n-auzi mă? se duc oile în cucuruz!
  • Ducă-se, eu mânc.

      Până la urmă se duce Ion şi aduce oile mai aproape de el, intre timp Gheorghe vede câinii cum se reped la slănină şi spune:
  • Ioane, mâncă câinii slana!
  • Mâncă pe munisa că brişca e la mine.

Legendă: cucuruz = porumb
              brişcă = cuţit
              munisa = mama lui 

miercuri, 5 ianuarie 2011

Zgribulind şi pe gânduri

        Prima zi de şcoală din anul 2011 a început cu frig şi ceaţă. Când intrasem în clasă nu am întâlnit decât doi colegi, ce erau zgribuliţi de frig şi care încercau să ia toată căldura de la calorifer. Uşor, uşor a început lumea să vină la şcoală, o parte au venit, au văzut şi au plecat, altă parte au decis să-şi petreacă timpul în preafrumoasa noastră clasă.
        Prima oră nici nu ştiu cum a trecut, următoarele două au trecut ceva mai greu, deoarece am avut mate şi doamna profesor ne-a mai împărtăşit câteva mistere din balaurul numit algebră.
Desigur nu cred că cineva a reuşit să fie atent toată ora; cu siguranţă toată lumea stătea şi se gândea la vacanţa care a trecut şi la momentele frumoase pe care le-au petrecut.
        Prin pauze vedeai cum toată lumea absorbea căldura degajată de calorifer. Era ceva senzaţional să îi vezi lipiţi de calorifer şi nu alergând sau bătându-se cu cretă prin clasă (posibil acest fapt este datorat şi consumului excesiv de energie în vacanţă)
        Următoarea oră (dacă o putem numi oră) a fost literatura română. Înainte de această oră se găseşte geniul de mine să prevestească anunţarea rezultatelor la teza, la care am muncit aşa de mult; şi aşa a şi fost.
Ca de fiecare dată când ne aduce tezele, domnea o linişte înmormântală, ce a reuşit să fie întreruptă de o simulare de incendiu.
Cu toate că doamna profesor nu a fost mulţumită de tezele noastre şi îşi face griji pentru ce o să facem noi la bacalaureat, ele au fost destul de mari pentru unele persoane (unele pe merit, altele pentru muza ce a avut-o în caiet, chiar sub ochii vigilenţi ai doamnei profesor) şi altele dezamăgitoare pentru alte persoane.
        Toate s-au terminat cu bine, mulţumită simulării de incendiu ce a reuşit să ardă ultimele două ore şi jumătate.
Noi, copii conştiincioşi, am profitat de această ocazie şi am fost să sărbătorim încă o teză, care a reuşit să nu fie un dezastru

ShareThis