Valorile copilariei

Ce nebunie, câtă lume şi mai ales câţi necunoscuţi. Din păcate cei pe care îi cunoşteam nu au venit sau au venit mult mai târziu; aşa a început pentru mine prima zi a concursului.
Toată singurătatea a trecut când am început să observ profesori cunoscuţi din alte zone, dar şi doi amici (o amică am surprins-o pe la spate şi de la deschidere nu am mai văzut-o, probabil din cauza sperieturii cauzate).
De la spectacolul deschiderii am lipsit având alte treburi, dar din ce am înţeles au fost câteva interpretări din partea invitaţilor de la Chişinău şi au dansat cele două trupe de la Clubul Copiilor (dans modern şi dans de societate)
Ziua s-a încheiat brusc, servind drept GPS invitaţilor de la Bistriţa.
A doua zi a fost concursul propriu zis. Cu toate că la ora 9 trebuia să înceapă , reprezentanţii Clubului Copiilor Paşcani, adică noi, nu prea ne dădeam trezitului, dar într-un final am fost primii în sala unde s-a ţinut concursul.
Nici bine nu am ajuns acolo că împrăştiam foile pe toată masa şi am început să discutăm asupra proiectului, care şi cum face, până când un profesor ne întrerupe spunând că trebuie să tragem la sorţi ordinea de prezentare; am "împins" diamantul nostru norocos la prezentare şi ne-am ales cu numărul trei. Acest număr a adus un nor de emoţie în inima noastră care a început să dispară în timpul prezentării, mai bine spus prezentărilor, echipajului de la Chişinău ce a durat mai bine de jumătate de oră.Urmăm noi, emoţiile doreau să ne domine, dar după prima frază deja ne simţeam ca acasă, aşa cum trebuia să fie. După o prezentare sobră a celor de la Chişinău, am ales să spunem şi câteva năzbâtii ale copilăriei, pentru a mai dezmorţi juriul. Cu micile greşeli, dar şi cu emoţii, am reuşit să terminăm prezentarea cu bine.
Imediat după prezentarea noastră, am plecat, fiind solicitat la alte lucruri şi aşa am ratat o prezentare haioasă, după cum spun colegii mei, din partea celor de la Oradea.
Concursul s-a terminat cu o mică ceartă, datorită juriului, care ţinea morţiş să ne dea premiul al II-lea, dar într-un final, după ce au citit atent şi regulamentul, ne-au dat premiul I.
Ziua s-a încheiat cu o prezentare a unui bar-cafe, dar mai ales mesei de biliar, dar şi fântâna arteziană din Piaţa Casei de Cultură şi statuia lui Mihail Sadoveanu, echipajului de la Bistriţa împreună cu un amic de la Bistriţa.(în program scria că după concurs, participanţii aveau ca scop vizitarea oraşului Paşcani, iar noi ne-am conformat)
Ziua a III-a, dar şi ultima zi. Astăzi am simţit cu adevărat scopul concursului, acela de a comunica şi de a cunoaşte oameni noi si diferiti ...eeeh prostii, normal că pentru distracţie.
Ziua a început devreme cu excursie în zona Iaşului. Prima oprire a fost la plopii fără soţi, iar apoi am fost la mănăstirea Cetăţuia. Acolo ni s-a promis un ghid; aşteptăm noi, cât aşteptăm şi până la urmă noi am fost cei mai buni ghizi, mai ales în clopotniţă.
Se apropia prânzul şi burţile noastre începeau să urle: "Mie fooooaaaaameeee!!!", iar noi ne-am conformat. Am oprit în incinta Palatului Copiilor, Iaşi şi am stat la picnic. De acolo ne-am despărţit care încotro; noi, grupul elevilor, nu am vrut să vizităm din prima parcul Copou şi am luat-o spre Piaţa Independenţei, iar acolo am lenevit la soare preţ de jumătate de oră (dacă nu mai mult). O parte din noi am forţat mâna celorlalţi şi am plecat spre Muzeul de Istorie Naturală, iar de acolo ne-am despărţit: o parte au intrat în muzeu, altă parte s-au întors la soare, iar restul am luat-o spre Universitate, am vizitat Sala Paşilor Pierduţi, apoi ne-am îndreptat spre Copou.
Timpul a trecut repede, soarele dădea să dispară de pe cer şi noi ne îndreptam spre Paşcani. La internat ne aştepta o surpriza din partea unui domn profesor de la Bacău. Surpriza era o trupă (mai bine spus jumătate de trupă) de folk, numită "Suflete pereche". Liviu - chitarist vocal şi Bogdan - violonist ne-au încântat urechile. Mai întâi, ei şi-au făcut încălzirea în faţa unui public mai tânăr, format doar din elevi. Recitalul a continuat la masa festivă. Acolo, ei au reuşit un lucru cu care doar puţini artişti se pot mândri: au reuşit să să facă atât publicul tânăr cât şi cel matur să se alature lor ..
Seara, mai bine spus noaptea, a fost albă - fără somn. În acea noapte a trebuit să ne valorificăm copilaria, aşa că, să spunem doar, că un elev s-a culcat alb şi s-a trezit negru (la propriu, dar şi la figurat). Cu toate acestea, acea năzbâtie nu a fost singura, am făcut concurs de bancuri si am jucat diferite jocuri care au stârnit râs în hotote.
Concursul s-a terminat la ora 6, atunci când am condus invitaţii de la Oradea la tren.


Abia aştept următorul concurs şi cu siguranţă vă voi povesti şi despre acela.