Momente magice

      Stăteam, zilele acestea, şi mă gândeam la cât de repede a trecut timpul; părcă, mai ieri, eram copilul care se chinuia să meargă în 2 picioare şi care îi făcea pe părinţi să-şi piardă nopţile încercând să-l adoarmă...
Desigur nu eram "uşă de biserică" şi nu era săptămână să nu fac vreo năzbâtie. Chiar dacă de multe dintre ele îmi aduc aminte cu greu, dar sunt câteva pe care nu le voi putea uita niciodată.

      De mic eram încăpăţânat. Odată cu ora de somn parcă venea un coşmar pentru părinţi: când le era somnul mai dulce sau când credeau că am adormit şi se opreau din legănat, atunci începeam să plâng mai tare, iar dacă era să adorm, de fiecare dată, adormeam în fund şi dacă mă lăsau părinţii pe spate începeam să plâng.
Cu tot chinul adus părinţilor, reuşeam să le aduc şi zâmbetul pe buze; când se enervau mă trânteau de pat, iar eu începeam să râd.
Dar să revenim la partea cu chinul. Tata trebuia să se ducă la serviciu în schimbul 3 (să lucreze peste noapte), iar eu, mereu cu poftă de joacă, am luat mătura şi i-am dat peste faţă lui tata. Tata s-a trezit buimac şi mă vede pe mine râzând (acel râs de copil căruia e imposibil să-i rezişti) şi cu mătura în mână .
      Ca orice copil mereu le duceam lipsa părinţilor atunci când erau la serviciu, iar eu, copil ingenios, am scăpat odată printre gratiile de la geam (trebuie să vă spun că stăteam la parter) şi am fugit spre Esplanadă, unde ştiam sigur că îl găsesc pe tata (la mama nu puteam ajunge pentru că era prea departe pentru mine, iar tata era gardian public) şi apoi am început să strig după toţi gardienii: "tata".

      Momentele din copilărie nu vei reuşi să le uiţi niciodată, pentru că sunt nişte momente magice care vor aduce mereu zâmbetul pe buze.
Sper că va plăcut acest articol, iar citindul am reuşit să vă aduc aminte de momentele magice din copilăria voastră.