Prima zi de şcoală din anul 2011 a început cu frig şi ceaţă. Când intrasem în clasă nu am întâlnit decât doi colegi, ce erau zgribuliţi de frig şi care încercau să ia toată căldura de la calorifer. Uşor, uşor a început lumea să vină la şcoală, o parte au venit, au văzut şi au plecat, altă parte au decis să-şi petreacă timpul în preafrumoasa noastră clasă.
Prima oră nici nu ştiu cum a trecut, următoarele două au trecut ceva mai greu, deoarece am avut mate şi doamna profesor ne-a mai împărtăşit câteva mistere din balaurul numit algebră.
Desigur nu cred că cineva a reuşit să fie atent toată ora; cu siguranţă toată lumea stătea şi se gândea la vacanţa care a trecut şi la momentele frumoase pe care le-au petrecut.
Prin pauze vedeai cum toată lumea absorbea căldura degajată de calorifer. Era ceva senzaţional să îi vezi lipiţi de calorifer şi nu alergând sau bătându-se cu cretă prin clasă (posibil acest fapt este datorat şi consumului excesiv de energie în vacanţă)
Următoarea oră (dacă o putem numi oră) a fost literatura română. Înainte de această oră se găseşte geniul de mine să prevestească anunţarea rezultatelor la teza, la care am muncit aşa de mult; şi aşa a şi fost.
Ca de fiecare dată când ne aduce tezele, domnea o linişte înmormântală, ce a reuşit să fie întreruptă de o simulare de incendiu.
Cu toate că doamna profesor nu a fost mulţumită de tezele noastre şi îşi face griji pentru ce o să facem noi la bacalaureat, ele au fost destul de mari pentru unele persoane (unele pe merit, altele pentru muza ce a avut-o în caiet, chiar sub ochii vigilenţi ai doamnei profesor) şi altele dezamăgitoare pentru alte persoane.
Toate s-au terminat cu bine, mulţumită simulării de incendiu ce a reuşit să ardă ultimele două ore şi jumătate.
Noi, copii conştiincioşi, am profitat de această ocazie şi am fost să sărbătorim încă o teză, care a reuşit să nu fie un dezastru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Va rugam, evitati anonimatul